Prepararea furajelor

Metodele de preparare a furajelor sunt dependente de agentul de acţiune şi efectul lor, grupându-se în: metode mecano-fizice (mărunţirea, saramurarea, melasarea şi fierberea furajelor), chimice (tratate cu var, leşie etc.) şi biologice (încolţire, zaharificare, drojduire etc.)
Deoarece metodele de preparare a furajelor sunt foarte numeroase vom prezenta numai pe cele frecvent utilizate în practică pe grupe de furaj.
Prepararea furajelor verzi.
 Furajele verzi pot fi folosite în hrana animalelor fără a necesita o preparare, cu excepţia suinelor şi a păsărilor la care este nevoi de tocarea lor. Tocarea se face până la dimensiuni de 2-3 cm pentru suine şi 1 cm pentru păsări.
Prepararea rădăcinilor, tuberculilor şi bostănoaselor
Constă în: spălare, tocare, fierbere. Spălarea urmăreşte înlăturarea pământului aderent care uneori poate reprezenta 5-10% din greutatea furajului. Tocare se face diferit şi anume: 1-5 cm în diametru la rumegătoare, 0,8 cm pentru cabaline, 0,5 cm pentru suine şi 5-10 mm pentru păsări.
Fierberea cartofilor şi rădăcinoaselor se realizează în condiţii mai bune cu ajutorul vaporilor fierbinţi sub presiune. După fierbere cartofii şi rădăcinoasele se zdrobesc, încă din stare caldă şi se administrează singure sau în amestec cu uruieli de concentrate. Apa rezultată de la fierberea cartofilor şi a sfeclei se înlătură datorită conţinutului în solanină şi betaină.
Dezgheţarea se face în apă rece şi numai pentru cantităţile care pot fi consumate în ziua respectivă.
Prepararea fânului
Fânul care provine din plante sănătoase, recoltat şi păstrat în condiţii normale, se administrează erbivorelor ca atare (nepreparat), iar în hrana suinelor şi a păsărilor, sub formă de făină de fân (mai ales de lucernă şi trifoi).
Prepararea furajelor grosiere (paie, coceni de porumb, pleavă, vreji de leguminoase etc.). Constă din tocarea, saramurarea, melasarea, dospirea, tratarea cu var a paielor etc.
Tratarea furajelor grosiere se face cu scopul de a le ridica gradul de consumabilitate. Dimensiunile până la care se toacă aceste furaje diferă de la o specie la alta datorită faptului că prin mărunţirea lor exagerată pot provoca tulburări în organismul animalelor, ca de exemplu, colici la cabaline, atonia rumenului sau chiar oprirea rumegării la animalele rumegătoare. Cele mai potrivite dimensiuni în cazul tocării paielor sunt de 3-5 cm pentru bovine şi 2-3 cm pentru cabaline şi ovine. Cocenii de porumb se toacă până la 1,2-2 cm pentru toate speciile.
Saramurarea furajelor tocate, cu soluţie de sare 20%, le îmbunătăţeşte gustul.
Melasarea (3-4 volume de apă la o parte melasă) are ca scop ameliorarea gustului furajelor. Melasarea poate fi asociată cu uree.
Dospirea furajelor celulozice. În vederea dospirii, paiele, cocenii de porumb sau pleava se aşează în butoaie, gropi căptuşite sau bazine, în amestec cu 10-15% furaje suculente (sfeclă furajeră, cartofi sau dovleci), mărunţite şi cu 3-5% adaosuri de uruieli concentrate. După umplerea acestor bazine, se acoperă cu un strat izolator, pentru a permite fermentarea lactică şi alcoolică. Această dospire durează până la 72 de ore. Este recomandabil ca bazinele să cuprindă 3-4 compartimente, fiecare dintre ele să aibă dimensiunile necesare care asigură cantităţile de furaje ce pot fi consumate într-o zi. Compartimentele golite, înainte de a fi din nou umplute, se curăţa şi se dezinfectează cu o soluţie de 1% var, pentru a preîntâmpina dezvoltarea mucegaiurilor. Furajele dospite se recomandă a fi administrate imediat în hrana animalelor în 2-3 tainuri/zi, în cantităţi zilnice de 15-20 kg la bovine adulte, 10-15 kg la tineretul bovin (de peste un an), 8-10 kg în hrana cailor de muncă şi 1-2 kg la ovinele adulte.
Tratarea paielor cu var se face după mai multe variante. Una dintre aceste variante constă în prepararea unei soluţii de var 1% în care se adaugă 200-300 NaCl. Paiele, în prealabil tocate, se pun în coşuri de nuiele, introducându-se apoi în soluţia de var, pregătită ca mai sus, unde se ţin timp de o oră, se scot şi se întind pe o platformă înclinată pentru a se scurge soluţia. După 2-3 ore, paiele se ridică de pe platformă şi se aşează într-un bazin sau groapă căptuşită, se tasează bine, apoi se acoperă cu un capac. După 24 de ore, paiele se scot din bazin şi pot fi administrate animalelor fără a mai fi spălate, în aceleaşi condiţii ca şi paiele dospite.
Prepararea grăunţelor şi seminţelor de furaje. Se face prin zdrobire, uruire, măcinare, opărire, prăjire, macerare, zaharificare şi drojduire.
Mărunţirea  este indicată pentru toate grăunţele administrate diferitelor specii şi categorii de animale. Gradul de mărunţire este diferit, începând cu zdrobirea lor (pentru bovine şi cabaline), apoi uruirea (păsări adulte, cabaline, bovine) şi în sfârşit măcinarea sau uruirea fină necesară în hrana tineretului, a suinelor, ovinelor şi la păsări, administrate sub formă de pastă.
Opărirea se aplică numai grăunţelor încinse, mucegăite sau atacate de diferite boli.
Prăjirea se aplică grăunţelor de ovăz, orz, porumb, destinate hrănirii purceilor pentru combaterea tulburărilor digestive şi pentru obişnuirea lor cu consumul acestor furaje.
Înmuierea şi macerarea se folosesc numai în cazul grăunţelor cu învelişul tare, în acest scop se ţin în apă timp de 8-12 ore (înmuiere), sau până la 72 de ore, în cazul macerării. După fiecare 8-10 ore se scot din apă şi se ţin 3-4 ore afară.
Încolţirea se aplică de regulă grăunţelor de orz şi ovăz (mai puţin cele de grâu şi secară), cu scopul de a obţine un furaj verde, bogat în vitamine şi enzime, necesare animalelor în timp de iarnă (în special pentru păsări).
Zaharificarea sau îndulcirea are drept scop transformarea zaharurilor cu moleculă complexă (amidonul) în zaharuri cu moleculă mai simplă, în vederea măririi gradului de digestibilitate al lor. Acest procedeu poate fi realizat prin mai multe metode. În principiu, amestecul de concentrate sub formă de uruieli sau făinuri, se pune în bazine peste care se toarnă 1,5-2 părţi apă fierbinte (85-90⁰C). În acest timp uruielile se amestecă bine până ce se formează un terci, apoi se acoperă bazinul cu vasul respectiv, pentru a se menţine temperatura de 55-60⁰C. După cca. 3 ore se consideră că îndulcirea este terminată. Furajele îndulcite pot fi administrate în hrana porcilor în proporţie de 50-75% din raţie şi 20-38 % în cazul păsărilor.
Drojduirea furajelor concentrate se practică cu scopul de a ridica conţinutul în proteină şi vitamine.
Prepararea suplimentelor minerale. Constă din alcătuirea amestecurilor în proporţii diferite în funcţie de specie şi categoria de animale pentru care este destinat acest amestec. Astfel, în cazul tineretului bovina, cabalin şi ovin, se recomandă ca amestecul mineral să fie format din 1/3 făină de cretă, 1/3 făină de oase şi 1/3 sare de bucătărie; pentru tineretul suine şi aviar, amestecul este format din 40% cretă furajeră, 40% făină de oase şi 20% NaCl. În cazul mamiferelor adulte, ca şi al păsărilor ouătoare, amestecul de substanţe minerale include într-o proporţie mai mare sărurile de Ca.
Recondiţionarea furajelor. Se face cu scopul de a preveni intoxicaţiile de natură alimentară a animalelor, care sunt datorate în special alterării furajelor ca urmare a conservării necorespunzătoare sau consumării unor furaje toxice.
În general, furajele recondiţionate se administrează în hrana animalelor cu multă precauţie şi în cantităţi reduse, asociate cu alte furaje de bună calitate. Nu se recomandă administrarea în hrana tineretului de toate specii, a cabalinelor, a reproducătorilor masculi şi a femelelor gestante.