Despre valoarea nutritivă a furajelor

Pentru a-şi putea menţine funcţiile vitale şi pentru a da diferite producţii, organismul animale are nevoie în permanenţă de un aport exogen de substanţe nutritive pe care le primesc prin hrană.
Prin “substanţe nutritive” sau “principii nutritive”, se înţeleg toate substanţele conţinute de furaje care în urma procesului de digestie şi asimilaţie sunt folosite în organism (total sau parţial) fără a dăuna sănătăţii animalelor. Aceste substanţe nutritive, introduse în organismul animal prin furajare, îndeplinesc următoarele funcţii: plastică, energetică şi biocatalitică.

Funcţia plastică

Constă în aceea că ele pun la dispoziţia organismului materia primă pe seama căreia aceasta îşi formează noi ţesuturi sau le reface pe cele uzate. Această funcţie este îndeplinită în primul rând de către protide şi săruri minerale. Astfel, proteinele contribuie în cea mai mare parte la sinteza miozinei corporale (proteina din corp), iar sărurile minerale la formarea ţesutului de susţinere (scheletului).

Funcţia energetică

Substanţele nutritive pun la dispoziţia organismului energia necesară pentru asigurarea funcţiilor vitale, pentru menţinerea temperaturii constante a corpului sau pentru producţie. Un rol deosebit în asigurarea acestei funcţii îl au lipidele şi glucidele.

Funcţia de biocatalizator

Diferite reacţii din organism nu pot avea loc decât în prezenţa anumitor substanţe cu acţiune specifică. În acest sens, un rol deosebit îl au vitaminele, ca şi alte substanţe care îndeplinesc funcţii specifice, ca de exemplu, substanţele minerale, hormonii, enzimele.
Deoarece hormonii şi enzimele sunt sintetizaţi de către organism, deci nu este nevoie de un aport exogen al acestor substanţe, interesează numai vitaminele şi sărurile minerale.
Între diferite substanţe nutritive există un raport de interdependenţă şi condiţionare reciprocă. Din această cauză, este necesar ca hrana animalelor să cuprindă toate aceste substanţe nutritive, deoarece lipsa sau insuficienţa uneia, poate atrage după sine insuficienţa alteia. Aşa, de exemplu, în cazul insuficienţei vitaminei D apar simptomele lipsei de calciu din hrană. Este necesar deci să se cunoască aprofundat rolul pe care îl joacă substanţele nutritive în organism şi raporturile dintre aceste.
Pentru a putea îndeplini funcţiile amintite în organism, hrana trebuie să aibă o anumită valoare nutritivă.
Prin valoare nutritivă a unui furaj sau a unei raţii, se înţelege capacitatea respectivului furaj, sau raţie, de a satisface cerinţele organismului animal în principii nutritivi, în aşa fel încât să se asigure o desfăşurare normală a proceselor fiziologice.
Valoarea nutritivă a furajelor şi raţiilor este determinată de rezultatul interacţiunii dintre furaje şi organism, deci măsura în care proprietăţile furajului şi forma de prezentare a componentelor lui corespund particularităţilor biologice ale animalului, precum şi modul în care influenţează creşterea, sănătatea, funcţia de reproducţie şi productivitatea animalelor. Aşadar, valoarea nutritivă a unui furaj sau a unei raţii nu este aceeaşi pentru toate animalele, ci diferă în funcţie de specie, categorie de vârstă şi formă de producţie.
Valoarea nutritivă a furajului se exprimă prin diferite unităţi de măsură, stabilite în mod convenţional, pe baza diferitelor criterii.
Metodele pentru aprecierea valorii nutritive, a furajelor şi raţiilor au evoluat în decursul timpului, paralel cu îmbogăţirea cunoştinţelor în domeniul alimentaţiei. S-a încercat aprecierea valorii nutritive după compoziţia chimică brută a furajelor; cele care au o cantitate mai mare de substanţe nutritive brute vor avea şi o valoare nutritivă mai ridicată. Pe cale experimentală, aprecierea valorii nutritive se poate stabili după conţinutul în substanţe nutritive digestibile, pe baza cantităţii de energie pusă la dispoziţia organismului pentru diferite scopuri (producţie) şi pe baza efectivului productiv al furajelor şi raţiilor în organism (carne, grăsime, lapte etc.).
În prezent, se face aprecierea complexă a valorii nutritive a furajelor şi raţiilor, considerând valoarea nutritivă a lor ca rezultanta interacţiunii dintre furaje şi organism, deci se face aprecierea “valorii complete” a hranei administrate. În aprecierea valorii complete a furajelor şi raţiilor se folosesc rezultatele obţinute prin toate metodele de lucru amintite, fără însă a li se atribui o valoare absolut, aşa cum se făcea anterior.